Se spune că o carte îți poate fi cel mai bun prieten. Şi pentru că prietenii sunt diferiţi, copiii trebuie să afle că şi cărţile sunt diferite: subţiri şi groase, cu multe desene, culori, personaje, sau doar cu scris, cu fermoar, cu lacăt, cu arici, pătrate, dreptunghiulare, ovale, foarte mici, de buzunar sau uriaşe chiar, cum sunt cărțile cu care vor face cunoștință.

Un Muzeu al cărților e mai mult decât binevenit pentru a atrage atenția asupra varietății cărților și pentru a declașa curiozitatea micilor cititori.Cum arată un astfel de muzeu?

Cum arată, de pildă, un Muzeu al jucăriilor:

„E vremea poveştilor”- poate fi un moment distinct în fiecare zi, în cadrul Întâlnirii de dimineață. Povestea poate fi însoţită de gesturi, mimică, dramatizare cu păpuşi pe mână etc. Acum este momentul ca cei mici să afle că, în alte ţări, există meseria de povestitor. Sunt oameni talentaţi, care pot intra cu uşurinţă în pielea oricărui personaj literar, făcând cunoscută lumea poveştilor, celor care nu ştiu încă să citească.

Poveștile din Cărțile uriașe pot fi citite sau spuse. În funcţie de grupul de copii cu care lucraţi, puteţi „prelucra” conţinutul, astfel încât să uşuraţi înţelegerea lui. Puteţi înlocui cuvintele sau expresiile care consideraţi că vor fi greu de înţeles de către copii sau dimpotrivă, puteți îmbogăți propunerea inițială. Raportaţi-vă permanent la experienţa de viaţă a elevilor dumneavoastră.

Înainte de a citi o poveste, puteți solicita elevii să formuleze predicții pornind de la titlu sau pornind de la termeni dați:Am să vă citesc o poveste. Titlul ei este Povestea celor 10 picături. Despre ce credeți că va fi vorba în poveste? Pe ce vă bazați? (Ce dovezi aveți?)

Sau

Astăzi am să vă citesc Povestea celor 10 picături. În poveste apar și următoarele cuvinte: ibric, zebră, fluturaș. Despre ce credeți că va fi vorba în poveste? Ce dovezi aveți?

Copiii pot face predicțiile în perechi. În felul acesta aveți certitudinea că ați ajutat fiecare elev să-și dezvolte competențe de comunicare.
Povestea poate fi citită pe fragmente, elevii continuând să facă predicții la fiecare oprire.

După ce textul a fost citit integral, se formulează întrebări care stimulează dezvoltarea gândirii critice, pornind de la conținutul poveștii:

Exemple (pag.3 din cartea uriașă Povestea celor 10 picături ):
Unde a aterizat cea de-a doua picătură? De ce „a aterizat”? Despre cine se spune că aterizează? De ce?
De câte feluri pot fi zebrele? Ce mai poate fi alb pe stradă? Dar negru? Ce este acela un oraş? Dar un sat? Ce se găseşte la oraş şi nu se găseşte la sat? Ce se găseşte la sat şi nu se găseşte la oraş? Unde credeți că au ajuns celelalte picături? Dacă aţi fi picătură şi aţi putea călători, unde v-ar plăcea să ajungeţi? etc.

Sau (pag.5 din cartea uriașă Povestea celor 10 picături ):
De ce se îmbolnăvise fluturaşul? De ce îi aducea albina miere? Ce ştiţi despre miere?

Ce s-ar fi întâmplat dacă fluturele nu avea o prietenă? Ce v-ar plăcea să fiţi, fluture sau albină? De ce? Sunt importante insectele? De ce?

Strâns legat de conținutul textului se pot organiza și activitățile recreative prevăzute în completarea activităților de predare-învățare-evaluare.
De exemplu, la Povestea celor 10 picături sau la Opt Roți, atunci când se vorbește despre semafor, se poate juca jocul de mişcare: „Semaforul”- jocul se desfăşoară în cerc; copiii se deplasează păstrând distanţă între ei; la comanda roşu, se opresc; la comanda galben, merg pe loc; la comanda verde, continuă mersul.

La Întâmplări cu furnici, când copiii au învățat deja numerele de la 1 la 4 se poate juca jocul de mişcare: „Bucheţelele”- copiii formează un cerc şi merg pe circumferinţa acestuia executând diferite mişcări după comenzi date – mers obişnuit, ca piticul, sărituri ca iepuraşul etc. La un moment dat, învăţătoarea strigă un număr, de exemplu 4. Copiii trebuie să formeze bucheţele de câte 4. Cei care nu au reuşit vor fi penalizaţi să stea într-un picior, până se numără la 4. Jocul continuă şi se strigă alte numere-din cele învăţate (concentrul 1-4).

Mai multe sugestii descoperiți în “Ghidul pentru profesori” care însoțește setul de Cărți Uriașe de la editura Sigma.