În cadrul comisiilor metodice, în cadrul consiliilor profesorale cu temă sau în cadrul altor întâlniri specifice profesiei de dascăl, avem nevoie deseori de resurse ce pot constitui un punct de plecare în cadrul reflecțiilor și al discuțiilor în grup.
De aceea ne propunem ca în secțiunea Texte pentru dezvoltarea personală să vă punem la dispoziție texte literare și nonliterare din folclorul pedagogic, utile pentru orele de dezvoltare personală, consiliere sau dirigenție.
Prejudecățile în comunicare: povestea iepurașului
V-ați surprins vreodată că acționați cu prejudecată? (Allport definește prejudecata ca fiind o atitudine negativă sau predispoziția de a adopta un comportament negativ față de o persoană sau față de mai multe persoane aparținând unui grup, acest comportament bazându-se pe o generalizare eronată și rigidă.) Dacă da, cum credeți că s-a simțit persoana asupra căreia s-a răsfrânt prejudecata dvs.?
Vă propunem să citiți povestea de mai jos și să meditați asupra mesajului.
Povestea iepurașului,
de Marian RUJOIU
Iepurașul are de gătit 8 ouă, dar nu are o tigaie în care să le prăjească. Stă el, se gândește, și își aduce aminte că ursul are o tigaie. Bucuros, pleacă spre bârlogul ursului să-i ceară tigaia cu împrumut. Mergând… mergând, iepurașul se întreabă:
– Dacă ursul îmi cere în schimbul tigăii 2 ouă? Hm… asta e, îi dau lui 2 ouă, mai rămân eu cu 6 și asta e, mi-ajung 6 ouă!
Mai merge ce mai merge, și se întreabă din nou:
– Dar dacă îmi cere 4 ouă? Asta nu-i bine deloc! Dar ce să fac, ursul e singurul din pădure care îmi poate împrumuta tigaia! Apoi, așa e în afaceri, câștigul se împarte jumate-jumate. Fie și așa, dacă-mi cere 4, mai rămân și eu cu 4 și îmi ajung și astea până la urmă.
Mai avea puțin până să ajungă la bârlogul ursului și-i veni o nouă idee:
– Din ce-l cunosc eu pe urs, va lua și pielea de pe mine, precis o să-mi lase doar 2 ouă! Of… Doamne, și eu care aveam 8 ouă! Să rămân doar cu 2 ouă? Delicată situație, dar, asta e. Până la urmă, decât să mor de foame, îi dau lui 6 și rămân eu cu 2 care o să-mi țină de foame astăzi.
În sfârșit, iepurașul ajunge în fața bârlogului și cade din nou pe gânduri :
– Dar dacă ursul îmi cere toate ouăle? Ce fac? Hm… Asta ar fi foarte delicat!!!
Se hotărăște și bate la ușa ursului, care iese cu un zâmbet larg și spune:
– Bună, iepurașule, ce problemă ai? Cu ce te pot ajuta?
Iepurașul aproape că strigă:
– Ursule, știi ceva, NU-MI TREBUIE TIGAIA TA! Apoi îi întoarce spatele și pleacă!
Povestea Băiețelul, de Helen Buckley
Ilustrație: Sidonia Călin, 2013
Povestea Băiețelul, de Helen Buckley, oferă un prilej excelent de reflecție despre modul în care stimulăm creativitatea elevilor.
Odată un băiețel s-a dus la școală.
Era un băiețel chiar foarte mic.
Iar școala era chiar foarte mare.
Dar când băiețelul
Văzu că poate intra în clasa lui
Direct pe ușa de-afară,
Fu foarte fericit.
Și școala nu mai păru
Chiar atât de mare.
Într-o dimineață,
Când băiețelul se afla la școală de ceva vreme,
Învățătoarea a spus:
„Astăzi o să facem un desen.”
„Bine!”, se gândi baiețelul.
Îi plăcea să deseneze.
Putea să facă tot felul de lucruri:
Lei și tigri,
Trenuri și bărci –
Așa că scoase creioanele colorate
Și începu să deseneze.
Dar învățătoarea spuse:
„Așteptați! Încă nu puteți să începeți!”
Și asteptă până când toți erau pregătiți.
„Acum”, spuse învățătoarea,
„O să desenam niște flori.”
„Bun!”, gândi băiețelul,
Lui îi plăcea să facă flori,
Așa că începu să deseneze flori frumoase
Cu creioanele roz, oranj și albastru.
Dar învățătoarea spuse,
„Așteptați! O să vă arăt eu cum.”
Și desenă o floare pe tablă.
Era o floare roșie cu tulpina verde.
„Gata!”, spuse învățătoarea.
„Acum puteți începe.”
Băiețelul se uită la floarea învățătoarei.
Apoi se uită la floarea sa,
Îi plăcea mai mult a lui.
Dar nu spuse nimănui,
Întoarse foaia pe partea cealaltă
Si făcu o floare ca a învățătoarei lui.
Era roșie, cu tulpină verde.
Într-o altă zi,
Când băiețelul deschise singur
Ușa de la intrare,
Învățătoarea spuse,
„Astăzi o să facem ceva din lut.”
„Bine!”, gândi baiețelul.
Îi plăcea lutul.
Putea să facă tot felul de lucruri din lut:
Șerpi și oameni de zăpadă,
Elefanți și șoricei,
Mașini și camioane-
Așa că începu să frământe și să întindă
Bucata lui de lut.
Dar învățătoarea spuse,
„Așteptați! Încă nu e timpul să începeți!”
Și asteptă până când toți ceilalți fură gata.
„Acum”, spuse ea,
„O să facem o farfurie.”
„Bun!”, gândi băiețelul,
Îi plăcea să facă farfurii,
Așa că începu să modeleze
Tot felul de farfurii.
Dar învățătoarea spuse,
„Așteptați! Vă voi arăta eu cum.”
Și le arătă cum să facă
O farfurie adâncă.
„Iată,” spuse învățătoarea,
„Acum puteți începe.”
Băiețelul se uită la farfuria învățătoarei
Apoi se uită la a lui.
Îi plăceau mai mult farfuriile lui,
Dar nu spuse nimănui,
Ci amestecă din nou lutul,
Și făcu o farfurie ca a învățătoarei lui.
Era o farfurie adâncă.
Foarte curând
Băiețelul învăță să aștepte
Și să privească
Și să facă lucruri ca ale învățătoarei lui.
Foarte curând,
Nu mai facu niciun lucru așa cum îi plăcea lui.
Apoi se întâmplă
Ca familia lui să se mute în altă casă,
Într-un alt oraș.
Iar băiețelul
Trebui să meargă la altă școală.
Școala asta era și mai mare
Decât cealaltă,
Și în clasa lui nu mai intra direct de afară
Străbătea un hol lung să ajungă la clasa lui.
Chiar în prima zi
Profesoara spuse,
„Astăzi o să facem un desen.”
„Bine!”, se gândi băiețelul,
Și așteptă ca învățătoarea
Să-i spună ce să facă.
Dar învățătoarea nu-i spuse nimic.
Se plimba încet printre elevi.
Când ajunse lângă el,
Îl întrebă: „Nu vrei sa faci un desen?”
„Ba da,” spuse băiețelul.
„Ce o să desenăm?”
„Nu știu până când nu o să-l faceți”, spuse învățătoarea.
„Cum să-l fac?” întrebă băiețelul.
„Oricum îți va plăcea ție”, spuse învățătoarea.
„Și cu orice culoare vreau?” întrebă băiețelul.
„Cu orice culoare”, spuse învățătoarea.
„Dacă toată lumea ar face același desen,
Și ar folosi aceleași culori,
Cum aș mai ști cine l-a făcut,
Și cui aparține?”
„Nu știu”, spuse băiețelul.
Și începu să deseneze o floare.
Era roșie, cu tulpină verde.
O altă variantă a finalului:
Și începu să deseneze o flori de toate formele.
Roșii, oranj și albastre.
Îi plăcea noua lui școală,
Chiar dacă nu intra în clasă
Direct de afară.